era odată o lună
care începu a pescui
când o rază
când un nor
când o pană de cocor
apoi s-a aşezat cuminte
pe marginea orizontului
şi-a pus mâna la ochi
şi aşa
semilună cum era
a-nceput să numere
un veac două trei
o eră două ere
şi din două emisfere
două jumătăţi de sori
cu un pumn de stele
s-au unit deasupra ei
i le-a dat
le-au scuturat
câteva au scăpărat
lângă streaşina colibei
din strânsoarea unui lac
de unde
un moşneag
a bătut dintr-un toiag
până a despicat
muntele crângul lacul –
pesemne s-a întors
dumnezeu
cu faţa
la el
7 septembrie 2016 - 1 iulie 2017, Constanţa
vezi mai multe poezii de: lorena.craia