cu toamna-n-tre buze
respir a iarnă
rece
si doare
Suspină marea-n valul ei,
În nopți cu lună plină.
Lăsând în urmă ani grei,
Si atâtea stări fără temei,
Patimi târzii
Vuietul furtunii
cântec de jale înfrățit cu tristețea ochiilor mei
Am tăcut prea mult
atât de mult încât tăcerea mea a fost interpretata drept slăbiciune
sufletul meu însângerat lasă urme pe cer
eliberat de frică m-aplec să culeg:
Stimata Doamnă
Stimată doamnă
lumea-i în schimbare
Noi de pe-o stânca, si un val
Se prăbușește peste mal
Iar luna pare de metal
Iar ceru-ntreg o barcă
Nu mă atrage clasica gândire
Si nu concep frumoșul printr-un crin
Există frumusețe si iubire
Si compasiune multă într-un spin
Dans
În limba palmelor de lut
Eu ți-am vorbit
Stele pe cer
Scântei
Sub potcoavele cailor
Pe portativ
Devin note bătăile inimii mele
Coplesit de emoții
Mă îmbrac într-un cântec