Cerul din privirea ta
Atunci când am să văd scris pe albastrul
Cerului cu litere de lumină cuvântul “Da”,
Din nou spre Soare
Aș vrea să-mi aflu calea trecând printre cuvinte
S-adaug acte-n piesă plecând de la răscruce,
Sonet...pustiu
Prin gânduri se-nfiripă un prolog de iarnă
Din stele plouă sacadat cu fulgi de moină,
Non-definiţii
Ubicuitate-
Alungarea Nimicului
Sângele-viaţă
Când îngerii cad din seva icoanei
Se mistuie firul speranţei în ghem
Cadou floral
Buchet de ghiocei primești?
Să-ţi râdă faţa-a-primăvară,
Fantasma
Se rupe iarăşi timpul în frânte deziluzii
Şi noima de ceasornic spasmodic rătăceşte,
Strănută păpădia
Tresar când aţipesc şi mă-nfirip din vise,
Zâmbind în ritm de ceaţă, cu memorii
Călăreţi
Câteodată, călăreţii
însetaţi de câmpie
E frig
E cerul zid, sub el toate răsăriturile sunt curcubee în bernă,
Şi gerul asmute lichenii de timp prin crusta tăcerii