Albastru de toamnă
A fost doar o singură noapte,
Când seva din frunza albastră
Scrisu’-acesta pare uns cu vârf de stâncă,
Literele-s copci în gheaţa din ferpar
Din caligrafie, cremenea adâncă
Îmi aprinde seară-n gerul din amnar.
Început de toamnă
Am ochii sastisiţi de-atâta vină
Şi pietre cubice de hău pavează vântul,
Clinchet de oameni
Drumul asta parcă este ars de ploaie
Făr’de urmă-s paşii zilnic rătăciţi,
Călător în timp
Sus, pe coamă de spirale, constelaţii se-ntretaie
Cu compendii abisale rescriind arhitectura;
Ancoră de timp
De-aș fi ancoră de timp
M-aș cufunda până la minutul
Durerile se iartă
Regretele au emisferele în stază
Și bisectoarea împăcărilor se frânge,
Eu...cu mine
Draperii de somn diverg spre absenteism
și valetul de serviciu al propriului castel
Unde te pierzi?
Oracolul se ofileşte-n zodii mate
Şi Helios parcă s-ar duce din amiezi,
Nemuritori
Secerişul înserării taie orele-nspre noapte
Şi din pupa de minute se succed consecutiv