De dor mă doare amintirea
Copilăriei și într- o doare
Mă - mbrățisez cu primenirea
De gânduri triste... și e soare.
Acum nimic nu mă mai doare,
Nici inocența, nici buncii....
Nu mai simt doru' acela mare
De jocuri simple cu amicii.
Doar când mă- mbrățișez cu mine
Într- o priveliște , pe dealuri
Mi- e dor de zilele divine
Când eram mici, la suflet puri
Și alergam strângând coline
Sub tălpi ce sărutau comori.
Mă dor picioarele de dorul
De- a ține pasul cu cocorul,
Mi- e dor să desenez pe cer
În zbor cu aripi mari de înger.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru trecere și apreciere, Gabriela!
Ina M. (autor)
miercuri, 20 mai 2026
Scrii intr-un fel simplu, profund, curat. Cuvintele curg frumos si limpede ca un zbor de cocor la malul marii. Felicitări!
gabrielaa
marți, 19 mai 2026