În borcanul din dulap,
Cu capac în loc de cap,
Aștepta cuminte, mierea,
Să-i dea omului puterea.
Într-o seară, o fetiță,
Cu albine pe rochiță,
Îi ceru mamei să-i dea
Miere, căci și ea ar vrea
Să fie ca o albină,
Dulce și de miere plină.
Mama îi zâmbi și-i spuse:
"-Trei felii de pâine unse
Cu unt și apoi cu miere,
Pentru fata care cere
Să fie ca o albină,
Imediat or să îi spună
Că vor să fie mâncate,
Nicidecum pe jos scăpate! "
"-Nu mămico, eu aș vrea,
Ca pe rochițica mea,
Albinuța să mănânce
Mierea și să îmi arunce
Mie, pâinea și cu untul,
Fără s-atingă pământul!"
"-Deci, tu vrei doar să te joci,
Nicidecum ca să mănânci
Miere, care-i sănătoasă..."
"- Pune-mi borcanul pe masă
Și am să mănânc frumos,
Nimic n-am să dau pe jos!"
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.