Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXXII

În borcanul din dulap,
Cu capac în loc de cap,
Aștepta cuminte, mierea,
Să-i dea omului puterea.

Demult sunt cei plecaţi

În lumea lui, plecat demult,
în viaţa fără de tumult,

Ochiul,ochiul acela,
Gigantic mărgean dintre lumi,
Cum scaldă-n iubirea sa , Geea!...
Cum suflete poartă-n genuni...

Să iei cuvântul celor ce sunt muţi
Şi sabia de limba lor s-ascuţi,
Să iei oglinda celor ce sunt orbi
Şi zborul ce-i înduplecă pe corbi,

Departe-i dimineață, cu abur și pustiu
Aproape e doar frigul, și-un cer de cenușiu
Departe e chemare, e fugă și dorință
Aproape e visare, căldură, neputință...

Tată, nu ai mai rămas să culegi
anotimpurile mustind de viață,
să-mi așezi în glastră copilăria!
Vino, prinde-mi în păr primii ghiocei,

cred că tu mă strigai din mine
și eu nu te auzeam fiindcă
începuse deja numărătoarea inversă
a timpului meu

Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegaşi în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.

între aparenta existență a lui unu
și aparenta inexistență a lui zero
suntem noi.
stăm cuminți în baza-casă

Doamne Kitty cum de mai suporți

atâta răutate Se pare că-i sinonimul