Ne fie milă de acei
De n-au putut să se abţină
Şi fără a purta vreo vină
Au ciugulit „vreo câţiva” Lei.
S-a pornit un vânt de vară
Prin poiene a sufla,
Să şoptească-n prag de seară
Florilor câte ceva.
- A mai căzut din cer o stea...
- N-au mai căzut şi alte stele?
Puţin distrat vei întreba,
Fără să ştii ce-nseamnă ele.
Lup blond, statură-aproape potrivită,
Trecut puţin de prima tinereţe,
Aş vrea cu bucurie ca să dau bineţe
Unei bunici care-mi va fi ursită.
Presăratu-ţi-am petale
Din a visului iubire,
Dornic să aduc culoare
Unei partituri umile.
Încercam să văd aseară,
După meciuri de duzină,
Partea ce rămase plină
Din paharul cu gargară.
Cu tine am aflat întâi
Cât de frumos e curcubeul,
Când în înaltul cerului
Cu chiot ridicarăm zmeul.
M-am născut din praf de stele
În imensul Univers.
Călător al vremii mele,
Caut vieţii să-i dau sens.
Nu te-ntreb de unde vii,
Nu te-ntreb nici unde pleci,
Nu te-ntreb de-ai să revii,
Nu te-ntreb de-o să mai treci.
Când priveam fascinat curcubeul
Te-am zărit, chiar la capătul său.
M-am gândit c-aş putea să-nalţ zmeul,
Cât să zbor şi s-ating chipul tău.