Și-a luat cățel...
Și-a luat cățel vecina noastră,
Să fie-n rând cu alte fete,
Într-o oarecare zi
Dintr-o oarecare vară,
Conjugâng verbul „a fi”
Adaptat pentru la ţară,
Privişi cerul? Văzuşi luna?
Cum se-mpăună nebuna?
Când d-abi bătu de opt,
Dânsa se urcă de-un cot,
Un furtun şi o furtună
Se plimbau prin parc de mână.
El avea intenţii bune,
Însă ea părea să tune,
Ca un iubitor părinte,
Ce mă aflu ca şi voi,
Am cedat la rugăminte
Şi m-am pus pe locul doi,
Fericirea-i un zâmbet,
E o rază de soare,
Al copilului râset,
Sau a mării culoare.
Valentin şi Valentina
Au ieşit, uşor, din ghete,
Şi rămaşi doar în şosete
Au stins fericiţi lumina.
Ţi-aş fi ţesut din vise
O nouă primăvară
Şi stelele promise
Pe chipu-ţi de fecioară
Aduci calendarul, dând filă cu filă,
La vremea în care se-arată, subtilă,
Esenţa poveştii trăită-ntr-un an,
Ca fructu’-mplinit ce atârnă pe ram.
Sfârşit de octombrie. La poale de munte
Pădurea-şi arată culorile sute,
Pictate pe frunze cu picuri din soare
Cernuţi, aparent, absolut la-ntâmplare.