Fuse-amiază cu ninsoare,
Dar cu soare-n ochii mei
Ce-n albastra lor mirare
Scăldau feți frumoși și zmei!
Între geam și până-n cerul
Care fluturi albi a nins,
Habar nu aveam de fierul
Unui arc bine întins...
Apoi am vâslit pe-o mare
Către-un țărm nedefinit,
Drept merinde, dor și sare
Și aleanul spre zenit.
Acum de-mi privesc cărarea,
Văd iar arcul bine-ntins
Care-mi vrea napoi suflarea
Sus, în cerul ce m-a nins,
Cât din lupta mea cu marea
Dăinui-va-n necuprins?...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.