Vezi varianta desktop a site-ului
Oare unde ai plecat De nu pot să te găsesc Și te caut neîncetat... Oare unde ai plecat?
De ce nu pot a-ți alunga Din mintea mea eu chipul, Dar vântul poate-a ridica De jos în sus nisipul?
Lângă tine ... Lângă tine uit Grijile soartei incerte.
O nouă zi ne îmbrăcăm înainte de a ne coborî din pat ne strâng hainele sau prea largi ne sunt, prea elegante, prea fade, prea grele
Nu- și amintește ce- a pățit, Cum s-a înfipt(și-a fost cumplit) În buturuga împietrită În neființa nedorită.
Dor… în armonie! Iubita mea din norul tău plin de culoare Mi-ai trimis, floarea albastră a dorului, Am primit-o cu multă căldură şi ardoare!
Fuse-amiază cu ninsoare, Dar cu soare-n ochii mei Ce-n albastra lor mirare Scăldau feți frumoși și zmei!
Decăderea Sub a lunii regală rază cu alveole amorțite de nicotină
Din catedralele sufletelor triste se ridică la cer cântecele inimilor noastre, Cântece ce vor să îți vestească haosul infernal în care se scaldă omenirea.
ADIO MAMA MEA, ADIO TATĂ de Marian Florentin Ursu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.