nimic
strigau corbii plutind
deasupra râului înghețat
în cer se deschise un ochi
clipi spre eva
care striga tremurând
nimic
apoi se deschise o gură
și ploaia începu
peste acest nihilism mimat
corbii au tăcut
eva a zburat
iar în cer vorbea un ochi
despre nimic
adina v.
11.01.2019
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Îmbrățișări, Ina, domnule Brancu :)
Mulțumesc :)
Adina Speranta (autor)
sâmbătă, 16 martie 2019
Mă-ntreb ce rost mai am să scriu cu sens,
Când vulpea, azi, se poartă ca un urs în vers...o idee de rimă...
Georgebrancu
marți, 29 ianuarie 2019
Mulțumesc, Adina! Am ascultat de sfaturile tale...cu o excepție: incă nu inlocuiesc urs cu sens! Trebuie să gasesc alt cuvânt.
Te îmbrățisez, cu drag,
Ina M.
marți, 29 ianuarie 2019
Mulțumesc iar, Ina, pentru empatia ta :)
Să știi că mă bucur de fiecare dată când găsesc o dovadă a trecerii și vibrației tale. Cum știu deja că nu te supără micile mele intervenții, am doar trei propuneri care nu schimbă semnificativ mesajul tău:
Nu mai e o cascadă de uimire... nu mai e, azi, cascadă de uimire
se poartă ca un urs... se poartă fără sens
Pe inimă îmi tatuez o cruce... Îmi tatuez pe inimă o cruce
Încă o dată, mulțumesc frumos, Ina!
Ai sentiment în poezie și mă bucură asta!
Cu mare drag :)
Adina Speranta (autor)
luni, 28 ianuarie 2019
Se strică rostul fiecărui rost,
Azi e deștept și cel mai mare prost...
Nici voalul ce- a căzut peste gândire
Nu mai e, azi, cascadă de uimire!
Mă- ntreb ce rost mai am să scriu în vers,
Când vulpea, azi, se poartă ca un urs,
Nu mai dorm bine de ani buni ...Te-ntreb:
Mai are rost să port coarne de cerb?
Vorbim cu ochii și- auzim cu gura,
Urechile degustă și doar ura
Găsește loc în inimi și prin gânduri,
Ne trec fiori de- apocalipsă-n rânduri.
Te- ntreb iar Doamne și Te rog să- mi spui:
Chiar ne- ai lăsat orfani, ai nimănui?
Doar Tu știi ce ne- ai pregătit a duce...
Îmi tatuez pe inimă o cruce!
Ina M.
sâmbătă, 19 ianuarie 2019