E toamnă și plouă rugina din pomi...
Bacovia- n suflet tristeți îmi imprimi!
Cu capul plecat de-atâta povară
Privești frunze moarte, a mia oară.
Mirosul de putred adie prin crengi
Și vreau să- mi confirmi ca să nu negi
Că piatra ce-i soclu sub tălpile tale
Va fi-n cimitir fărâme de dale.
Deasupra statuii copacii scheletici
Oferă chirie corbilor veșnici.
E noapte, e umed, e frig și lumina
Înfiptă în stâlp își face rutina.
Reflexe de bronz în umbra tristeții
Pe chipul statuii poetului morții
Îmi ține suflarea și crește durerea
Când corbii se-avântă să spargă tăcerea
Bacoviană din toamna târzie...
E noapte și parcă statuia învie!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.