Vezi varianta desktop a site-ului
Ne-om întâlni, poate, la porți de vise Sau sub un nuc umbros și minunat; Vom scrie -atunci poema nemuririi, Un zbor spre cer, un zbor viu și curat.
Spânzura-m-aș în anexă În lumina soarelui Strategia nu-i complexă Treaba e a ștreangului.
Știind de drum șovăie în fiecare baltă de miere trecătoare. Speranța este o a doua viață paralelă cu mijlocul, în calitate de dușman.
mi-e teamă că există suflete pereche, iar când îmi voi citi
Ajungand la varsta senectutii Versul mi-e expresia virtutii Stranse-n snopi de-o vietuire-ntreaga Ce de lumea vesnica ma leaga
E toamnă și plouă rugina din pomi... Bacovia- n suflet tristeți îmi imprimi! Cu capul plecat de-atâta povară Privești frunze moarte, a mia oară.
Azi nu mai vreau să schimb nimic, nimic, Mă mulțumesc din toate cu un pic, Nu mai îmi fac probleme permanent, Ce crede lumea mi-e indiferent,
Iubindu-te pe tine simt inima cum arde Și stelele-mi sunt dor în mii și miliarde De străluciri topite în suflet chinuit Cu-o dragoste ce arde în mine tăinuit.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.