- De la o vreme timpul se joacă în ogradă,
Din sufletele noastre doi oameni de zăpadă
Ies în pridvorul casei cu inimile-n palmă,
N-au învățat că viața nu-i niciodată calmă.
- În mine locuiesc imparţial
Un înger şi un demon, deopotrivă,
Orizontal sau longitudinal,
Egalitatea lor e prezumtivă.
- Când buzele care şoptesc iubire
Ating cu palma cerul în amurg,
Sunt linie de orizont, subţire,
Purtând în ea acorduri care curg.
„În unele clipe ideale,
sunt pasărea măiastră-a lui Brâncuş.
Mi-e gâtul ca un cast alunecuş
pentru mâinile tale.” Nina Cassian
- Îmi bate-n geam doar câte-un fulg răzleț,
E iarna la jumate, nu-i zăpadă
Să-mi scriu pe ea colindele citeț
Ori să mă bat cu bulgări în ogradă.
- Trec ani-n zbor, o coală de hârtie
Simt că e viața noastră uneori
(Scrie pe ea aldin „Memento mori”),
Hai s-o trăim ca pe o poezie
- A mai trecut un an ca o părere
Pe care n-am trăit-o îndeajuns,
Dar am găsit în poezii putere
De-a întreba și de-a primi răspuns
- Să nu plângi, iubito, te rog să nu plângi,
Mi-ai spus într-o toamnă târzie când cerul
Cădea peste noi... Câte toamne de-atunci
În goană-au trecut... Până azi pasagerul
- Că undeva în lume exiști, îmi e de-ajuns,
Deși rămân aceleași mirări fără răspuns,
Deși împart, iubite, uimirile la doi,
În tot ce simt de-o viață e vorba despre noi.
- Particular e studiul meu, dar cine
Mai poate stabili un diagnostic?
De-atâta timp eşti totul pentru mine,
Religia asemeni unui gnostic