- Aș vrea să scriu pe treptele cetății
Câte-un catren cu rimă-mbrățișată,
Să-ți prind în el splendoarea nudității
Cu fructul copt și umbra delicată,
- Tu vii, iubite, lângă pat,
Mi-aduci cafeaua şi un măr
Şi un ziar împachetat
În dimineţi cu stele-n păr,
- Sunt zilele mai scurte și mai crețe,
Umblă în ghete lungi și pardesiu
Au gust amar de mere pădurețe,
Iar seara-mi pare-un veșted sacagiu
- Au coborât ninsorile din munţi,
Tăcerile-s mai greu de suportat
Când viforu'-ntre noi întinde punţi...
Pe lacul alb un fluture-nghețat
- Acum, aici port soarele pe frunte,
Această clipă o trăiesc arzând,
Poate n-am stat mereu în primul rând,
Dar astăzi sunt în vârful unui munte.
la capătul timpului nu există discriminări rasiale
misoginismul l-au inventat cei care simt liniar
sferele sunt prea feminine
prea perfecte pentru a fi integrate în geometria liniară a unei minţi în colţuri
- Afară-i frig și toamna asta hoață
Și-a pus fular, căciulă și cojoc
Lăsându-mă cu pana în prefață
Și fără combustibil pentru foc,
- Octombrie s-a dus ca o părere
Pe care am păstrat-o pentru noi,
Mi-a așternut pe poezii tăcere
Spălată uneori de frig și ploi.
- Nu pot uita că-n cumpăna fântânii
Sta spânzurat un sâmbure de vină
Care-a căzut în pulberea ţărânii
Să-şi spele inocenţa în lumină,
- Privesc statuia ciobului din mine
În ochii tăi ce vor să mă alinte,
În suflet se aprind și trec stamine
Sub mângâieri vor zămisli cuvinte