degeaba ne plimbăm pe umerii
copacilor
dacă nu înțelegem vorbele tracilor
nu mai au frunze
dar au muguri de piatră
și rădăcini încolăcite pe istorii străvechi
aceia umblau cândva în perechi
se desprindeau de apus
în focuri înalte
și luminau traseele noastre în pante
degeaba ne ridică pădurile pe umeri
dacă nu le-ascultăm poveștile
așa cum sunt
mai puțin în ceruri
mai mult în pământ
în pământul pe care-au călcat
și e sfânt
30 noiembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.