Nu- și amintește ce- a pățit,
Cum s-a înfipt(și-a fost cumplit)
În buturuga împietrită
În neființa nedorită.
În somn un vis îi dă târcoale...
Într- un penaj ușor și moale
Era alături de surate,
Pe- o porumbiță, prinsă- n spate.
Acum e singură dar simte
Că vântul vrea să o invite
La vals, să se înalțe- n zare,
Să simtă razele de soare...
" Ce bine- ar fi să pot să zbor!
Atât mai vreau și-apoi să mor..."
Dar buturuga cea bătrână
Ce- a înviat îi zise : "Pană,
Rămâi cu mine... nu degeaba
Destinul și-a făcut iar treaba !
Doar împreună reușim
Să ne- amintim tot ce iubim
( Eu rădăcinile și seva,
Tu zborul și pasărea Eva),
Să povestim și împreună
Să nu simțim spini- în cunună!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.