Printre atâtea milioane de păpuşi,
din sutele de mii de magazine
tot răscoleşti,
sperând că vei găsi
păpuşa de pănuşe
ce-o purtai mereu
copilă,
ieri,
cu tine.
Păpuşa-aceea ce dormea la sânul tău
când te temeiai de zmei
şi de balauri
e mai de preţ,
ai da un cer pe ea,
ai da toate păpuşile de azi
cu ochi de diamante
şi brodate-n fir de aur...
Păpuşa-aceea meşterită de bunici,
toamna târziu,
când culegeau prin lan porumbul
să vă petreceţi împreună
pe-un tărâm de vis
atât de des,
aşa frumos,
dar parcă trist....
îţi fură astăzi gândul.
Sunt azi atâtea milioane de păpuşi
ce te îndeamnă să le vrei
de prin vitrine.
Tu le zâmbeşti
şi-o lacrimă de foc
asmute dorul de păpuşa de pănuşe
ce o mai porţi
încă
şi azi
în tine.
vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Fiecare aveam atunci o "păpuşă" de suflet...chiar şi noi băieţii...că şi noi plângeam (şi mai plângem) câteodată, vorba cântecului. Printre "păpuşile" de astăzi căutăm, nostalgic, copilăria...adevărata perioadă de "aur sufletesc" a vieţii fiecăruia.
Dan Lazarescu (autor)
miercuri, 27 noiembrie 2019
Felicitări! Mi-aduc aminte de păpușa pe care o aveam când eram copil :) Era mare, cu o rochie frumoasă, de dantelă, mai degrabă era un obiect expus, central al încăperi. Nu aveam voie s-o ating ca să nu îi deranjez rochia, cum o atingeam imediat își dădea mama seama :)) și mă certa.
Nici acum nu știu, era păpușa mea sau a ei? :)
Cu drag!
Adina Speranta
marți, 26 noiembrie 2019