Câtă vreme-n piept inima-mi bate
...
Încă mai nutresc dragoste de țară
De-această țară fără de pereche,
« Nicu Hăloiu »
Mai poate fi iubitã-aceastã ţarã,
Cu toate câte sunt cuprinse-n ea,
Cum o iubeau bunicii-odinioarã,
Privind-o ca pe cea mai sfântã stea?
« Cristi Dobrei »
Ce mai e de zis, ce mai e de scris,
Ce mai e de pictat și de înrămat,
Ce mai e de ascultat și de parafrazat,
Ce mai e de gustat, sărat sau piperat?!
« Erw Magdo »
Pentru România, pentru demnitate
...
Suntem prinși aici ca într-un clește
Încorsetați de hoarde de dușmani,
« Nicu Hăloiu »
Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.
« Ştefan Radu Muşat »
Eu cred cã mai existã România
Aşa cum cred cã mai existã Dumnezeu
Iar dintre toate, cea mai sfântã-i glia
Unde te-ntorci cu drag la neamul tãu
« elbi »
Te naşti, trăieşti şi mori
Cam acesta e scopul
Dar nu toţi au în viaţă
A trăi norocul.
« Grosu Paul Alexandru »
In memoriam
...
Și dintre noi rămână numai unii
Să povestească pentru mai târziu
« Nicu Hăloiu »
Cântec
...
Nu cred că-i loc pe-acest pământ
Mai nobil ca piciorul sfânt,
« Nicu Hăloiu »
Îţi sunt dac-pandur, din plaiul cel dur,
la mine-n arteră, Dacia mi-e sferă,
mi-e foton şi-azur, mi-este cerul pur,
mi-e lumea de speră lumina de-o eră,
« Ion Pachia-Tatomirescu »