Cu liniştea mă prind de timpul rece,
Cu lipsa ta mă scutur de pe ram,
Pământul se desprinde de la geam,
Iar malurile mării vor să plece.
Şi când lipsesc din mine – nu te am;
Cu liniştea mă prind de timpul rece.
Mă-ntreabă noaptea ce se mai petrece,
Pământul se desprinde de la geam.
Văd moartea cum doreşte să mă-ncerce
Şi când lipsesc din mine – nu te am;
Aşa cum eu pe tine te-ntrebam,
Mă-ntreabă noaptea ce se mai petrece.
Şi mă priveam în ochi şi răspundeam;
Văd moartea cum doreşte să mă-ncerce.
S-o-ntreb dacă poruncile sunt zece,
Aşa cum eu pe tine te-ntrebam?
Dar când ploua în mine să mă sece
Şi mă priveam în ochi şi răspundeam,
Răspunsul morţii – tot ce mai aveam;
S-o-ntreb dacă poruncile sunt zece?
2-3 septembrie 2016, Constanţa
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulţumesc frumos pentru comentarii şi aprecieri!
lorena.craia (autor)
joi, 10 noiembrie 2016
Dar când ploua în mine să mă sece" Frumos!
Agafia
miercuri, 09 noiembrie 2016
Iti zaresc sufletul deosebit, prin tot ceea ce scrii.
mihaela.sandu
miercuri, 09 noiembrie 2016