Prefac totul în tăcere
vorba în cuvânt ori semn
umbra în răcoare
dar tăcerea cine o ascultă
pe corzi de lumină
cântec,
ce se îngropă-n trup.
*
De ce nu te aud
cum treci
când pleci
de mă pătrund cu esenţa ta.
Prind aripi şi gheare de vultur
şi-mi aduci în palme
păsări de piatră
asemenea necuvintelor.
Mă adâncesc în uitare
dar nimic nu se poate pierde
din poemele înzidite în timp.
vezi mai multe poezii de: flavius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.