Stropi cad pe-asfalt, răsună-n ritm,
Se joacă haosul-n sublim.
Sunt râsete-n potopul gri,
Și cerul plânge-n tonuri vii.
O ploaie ne învață-ncet,
Că-n picuri este un secret.
În umbre moi care se pierd,
În cântece ce ne dezmierd.
Suntem mereu doar picături
În suflete și în picturi
Mereu flămânzi și veșnic goi
Ne-ascundem umbrele în noi.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.