Vezi varianta desktop a site-ului
Grăunte aruncat în lume fără vreun folos... Nu sunt și nici n-am fost vreodată sănătos, Îmi plimb prezentul atârnat de baierele vieții Cu certitudinea că la sfârșit e vremea plății.
Frigul străpunge tăios săptămâna, Ploaia cu luciu de păcură, luna, Ne închidem în gânduri zgribulite, În nopțile umede, nedormite.
Putere dă-mi să îmi înalțSpre Tine,zilnic,gândulSă nu m-asemăn cu ceilalțiCe i-a robit pământul
dacă ți-aș putea da ochii mei să te vezi prin ei — nu aș face-o.
Iluzii, iluzii, ca rupte din ziare, plouate, murdare, turtite de tălpi Iluzii, iluzii, în chioșcul de ziar Ravagii de vise sub semne de mărci.
Dac-ar putea, mulți dintre noi Și-ar lua iubirile înapoi, Sărutul dulce și ușor Și nopțile fierbinți de-amor.
Stropi cad pe-asfalt, răsună-n ritm, Se joacă haosul-n sublim. Sunt râsete-n potopul gri, Și cerul plânge-n tonuri vii.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.