Frigul străpunge tăios săptămâna,
Ploaia cu luciu de păcură, luna,
Ne închidem în gânduri zgribulite,
În nopțile umede, nedormite.
Picură des cu stropi reci de tristețe
Și disperate brazde pe fețe
Sapă o teamă de-o sigură boală,
E păcură- n ploaia cu toropeală.
Nici cer si nici soare nu am mai văzut
De- o lună și ceața din gând a putut
Să schimonosească lumina vie
A verii ce- a fost, acum barbarie
E-n cer, pe Pământ și nici o speranță
Nu încălzește dorința de viață.
E luciu de păcură-n ploaia de toamnă
Iar frigul ne biciuie și ne condamnă
Să- închidem în case speranțe deșarte
Căci iarna e- aproape iar vara departe.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.