Stropi de ploaie, peste mine
Curg alene ca un cânt,
Iar în suflet, doar suspine
Mă îmbracă în veşmânt!
Sus, pe deal, lumina plânge,
Curcubeiele s-au frânt,
Codrul ramurile-şi frânge
Plecându-se la pământ.
Nori se-adună şturlubatici
Peste zări purtaţi de vânt,
De prin gheţuri de antarctici
Vin tăceri ca de mormânt.
Tot cătând ades spre stele,
Ochii mei se rătăcesc;
Picături de ploaie grele
Gândurile-mi aţipesc.
vezi mai multe poezii de: CTN
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mirimirela, mulțumesc frumos de semn!
CTN (autor)
duminică, 29 noiembrie 2015
Stropi de ploaie fermecați
Tăcerile descântați
Frumoasă poezie, felicitări !
mirimirela
vineri, 27 noiembrie 2015