Pe ringul de slove trenează cuvântul
Păşind printre rime obosit, ameţit,
Prin gânduri aride îmi şuieră vântul
Ce-aleargă prin zodii, de blestem însoţit.
Pe poduri de suflet stau umbre în zeghe
Cu doruri, ce-n taină pe lacrimi plutesc,
Lumina din sensuri în gânduri priveghe
Şi-ncerc să rup taina dar nu reuşesc.
E-atâta de rece exaltarea în orb
Şi-atâta de caldă mâhnirea bolnavă,
Pe-atom de durere mi-se-aşează un corb
Ce croncăne-ntruna şi scuipă otravă.
Tăioase cuvinte stârnesc nebunie
Iar noaptea mă prinde cu cătuşe de zori,
Şi plouă cu frică pe alba hârtie
Şi ţipă arena fără glasuri de-actori.
Pe spaima de mâine îmi scriu irealul
În timpul ce vine cu mişei hămesiţi,
Mă doare abisul, şi-mi roade moralul
Lăsându-mi doar ochii cu regrete ticsiţi.
23.01.2019
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.