Dar spune-mi tu, femeia, când pune gheara-i aspră.
E cale de întors, să nu te pedepsească?
Se cade, în tăcere, ca sclavii în frânghie
Să-i ascultăm porunca sub aspra ei robie.
Să ne ferim, de-asemeni, și minți, și oase, totul
Căci sub blesteme grele, urnește Ea potopul,
Și astfel, prinși în taine, cu vorbe-amagitoare
Prefacem zile calde în zilele amare.
vezi mai multe poezii de: tiberiuvizitiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.