Deschise-n cer sunt porţi spre soare
Şi palma dreaptă mi-o întind,
În ea cuvintele să prind,
Cernute cu tandreţe mare.
S-au strâns pe norii albi, pufoşi,
Bălaie muze ce din lire
Ne povestesc despre iubire
Şi despre oamenii frumoşi.
Rămas parcă vrăjit de glasuri,
Surprins între trăiri şi vis,
Notez într-un caiet deschis
Din ce-mi inspiră-aceste ceasuri.
Se naşte-acum, sub ochii mei,
O preafrumoasă poezie,
Cuvinte puse-n armonie
Şi-aduse-ofrandă pentru zei.
Noi nu avem nevoi mai mari
Pentru-a descătuşa poeme,
Decât să ne-ndreptăm la vreme
Privirea, către nori hoinari…
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Maria, Eugen, mă bucur că v-a plăcut poemul meu.
Vă mai aştept cu drag,
Mihai_Manolescu (autor)
duminică, 10 ianuarie 2016
Mi-a placut tare mult ideea poemulu tau
eugen
duminică, 10 ianuarie 2016
Frumos Mihai, cum ne-ai obisnuit!
maria
duminică, 10 ianuarie 2016
Mulţumesc pentru vizită.
Mihai_Manolescu (autor)
sâmbătă, 09 ianuarie 2016
Foarte frumoasă! Felicitări și admirație!
Nelu Preda
sâmbătă, 09 ianuarie 2016