Trandafirii mijesc
Mici boboci printre frunze,
Ce abia se zăresc,
Parcă vrând să se scuze
Că-ndrăznesc, răsărind,
Să ne-atragă atenţia,
Fiindcă, sincer vorbind,
N-a fost asta intenţia.
Trandafirii deschid
Zi de zi câte-o floare
Şi de-acum te surprind
Cu atâta culoare,
De la roşu închis,
Născător de dorinţă,
La un galben deschis,
Semn de grea năzuinţă.
Trandafirii erup,
Ca vulcani din adâncuri,
Cu petalele grup
Aşezate în rânduri,
Iar arome de vis
Îţi pătrund în fiinţă
Şi-un întreg paradis
Pare-a fi cu putinţă.
Trandafirii se duc
De pe-acum la culcare
Şi te lasă năuc,
Un biet semn de-ntrebare,
Multe luni fără sens,
Fără ritm, deprimate,
Iar cuvântul „intens”
Se va pierde în noapte.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Trandafirii au spini
Și la ei tu te- nchini! ????
Ina M.
luni, 05 iunie 2023