Vezi varianta desktop a site-ului
Norii sunt copacii cerului ce cresc cu capul
Fir de nisip în vânt sunt Doamne Sub sfântul tău tavan albastru, M-ascund ca-n puf de pene albe, De focul viu, lumii pilastru.
Dacă vrei să te mai întorci, vei găsi cuvintele mele în iarbă înşirate de-a lungul zării Dacă nu te mai întorci niciodată
Unde-s serile de altădată și-o fată Doamne un zefir
Toamnă-mi răscoleşti amarul, Ţi-ai despodobit frunzarul. Fă să plângă cucuvaia Ori mai bine plângă ploaia!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.