Toamnă-mi răscoleşti amarul,
Ţi-ai despodobit frunzarul.
Fă să plângă cucuvaia
Ori mai bine plângă ploaia!
Lacrimile-i să îmi spele
Vina de păcate grele
Şi să-mi crească între mejde
Noi răsaduri de nădejde.
Iar când tace cucuveaua
Să le învelească neaua.
Sub troian să se-mplinească
Înc'-un an să îmi rodească!
Mă sting, toamnă, vremea-mi trece
Simt în mine iarna rece.
De-o vrea cerul şi mă pierde,
Primăvara, giulgiu verde
Să îmi ţeasă! Roua ude
Picioare de paparude
Să le-nsufleţească jocul!
Amarul? Arză-l-ar focul!
9 sep 2019
Volumul DOINA DORUL DUMNEZEU, 2017
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.