Vezi varianta desktop a site-ului
Era copac odată și-a căzut Când vijelii pornite din senin L-au doborât, scutindu-l de un chin Ce-n seva lui creștea și-ar fi crescut
M-am întors la dorul cel dintâi, La puful florilor de păpădie, La margareta ce-o striveam în mâini, La albul florilor de iasomie.
Basarabie, dã-mi mâna, Vino, dar, cu-ai tãi copii, Cãci a noastrã ţarã vede Cât de mult doreşti sã vii!
Nu știu cum ajunge un gând să jubjuge Minutul din ora ce veșnic îmi fuge Din zilele moarte în nopți liniștite... Doar vinul mai știe...Aud iar copite
Cobori Emine! Autor Rotariu Dorel Voi, genii, ”ce cu umbra, pământul îl sfințiți”,
VEGHERE de Marian Florentin Ursu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.