Ultima rugă - Daniel Vișan-Dimitriu
Poezie adăugată de: Daniel Vișan-Dimitriu

    luni, 13 iunie 2022

Era copac odată și-a căzut
Când vijelii pornite din senin
L-au doborât, scutindu-l de un chin
Ce-n seva lui creștea și-ar fi crescut
Atât cât să-l cuprindă pe deplin.

Nu mai avea putere-n trunchiul său,
Iar frunzele, pe ramuri, sufereau
Simțindu-i gânduri care le dureau,
Căci el știa că le va fi călău
Și nu acel pe care îl știau.

Nimic în jur să-i vină-n ajutor -
Doar alți copaci în chinuri, printre stânci
Căzute și părând că merg pe brânci
Spre muntele de care le e dor
Ori înspre hăuri negre și adânci.

Și-a îndreptat nădejdea către cer,
Rugându-l să nu fie supărat
Că-i cere să comită un păcat,
Dar el nu vrea să vadă cum îi pier
Acelea ce din ramul lui au dat.

… Iar cerul, milostiv, l-a ascultat.



vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.