Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCLXI

Din vremuri de demult, apuse, neuitate,
Dintr-o trăire sfântă, dulce solemnitate
Fost trăitor în Rai și renegat de Duh
Suflet orbecăind adesea prin văzduh.

Cântecul vieţii

Altarul se umple de îngeri
atunci când te rogi,

TĂCERI ALBE


Unde te mai duci în prag de iarnă?

Broasca gândului albastru
Sare de pe pat pe astru
Și orăcăie un muget
Înfigând cuțitu-n cuget.

cameleonul
polifem contemporan
altă zi alt chip -
Costel Zăgan, Fulger în doi timpi

La colţ de stradă, un copil priveşte
cu ochi senini, spre toţi acei ce trec
pe lângă el! Şi vântul viscoleşte
cu fulgii mari, ce-n joacă se întrec.

„Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”,
Mărgele din șiragul de viață ce s-a scurs,
Scântei din rugul vieții, secret și nepătruns,
Trecutul reînvie, salon de albe chipuri.

După ce ne trezim, sorbim laptele cald
al dimineții, uneori cu biscuiții crocanți
din cuvintele de hei, bună, ce faci, bine,
pentru a digera mai bine starea de a fi.

Stau în casă și sunt călător într-o cetate,
Visez la zorii cu soare și raze dantelate,
Mi-i dor de nesfârșitele întâlniri cu pace,
Când inima-i pregătită pentru ce-i place.

să desenezi o colivie de aur
mare cât timpul
şi să arunci printre gratiile ei
fărâmituri de speranţă

Crăciunul, pentru mine.
a devenit: ziua morții;
și-n crezul meu, nu vine
o zi a învierii-rob al sorții!

Se-nalţă în aer fuior de castel
Pe plete de stânci sculptate-n argint,
Liane-mpletesc, unduinde, tunel
Şi turnuri se-alintă în aburi de-absint.