Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCLXXXIII

Trepte spre cer, se adâncesc în dram
Lăsând pământul la răscruce
Sunt ramuri ce adesea cad în geam
Spunând el vântul unde duce.

Neaua din câmpii-i fugită
Pe-un sărut din vremuri calde
Și-un pui de viscol o irită
Care-i umblă-n sân cu șoalde

Adună, primăvară!

În iarba crudă creşte un alb de viorea,
sub aripi de lăstun, e zbor de rândunea,

Naște stele,
sar scântei!
se nasc galaxii. (!?)

Zi de basm

A fost odată ca niciodată,
o zi întreagă,

Parfum de iubire

Iubește iubirea și zâmbetul cald,
Dorința ce ninge trăirea-n oftat,

Din Întuneric, pe tăcute
Ne sorb ventuze nevăzute
Și circulăm prin capilare
Aspirator-respingătoare.

Sunt în stare de iovie
Însă Dumnezeu mă știe;
Vede cum înșelătorul
Vrea să-mi fure viitorul.

Înmugurea din nou pădurea
sub ochii tăi - planete verzi;
Iar din lăptoasele livezi
se-mprăștiau fluturi aiurea.

Tu femeie ești scumpă ca să-nțelegi,
că nu ești ură, ci iubire,
dar uneori în zborul tău,
este mai multă rătăcire.

NEPUTINŢA UITĂRII

după ce ai trecut, m-am gândit
că doar aerul ar trebui să mai aibă puterea

Ne-am scuturat de praful ce s-a lipit de piele
Sub ochii triști ai lunii când scormoneam în rouă
Și căutam diamante prin lacrimile grele,
Deși în jurul nostru simțeam cum iarăși plouă.