O pată albăstrie în marea verde-a ierbii
E floarea mititică ce-o ocolesc și cerbii
În drumul lor bătut spre lacul din pădure
Ce trece printre tufe cu negre-coapte mure.
Tu, absurdă și dulce iubire,
Cu ploapele albastre și trupul dezgolit,
Te-ai ghemuit cuminte în podul palmei mele,
Din firele cerului de zori încărunțit.
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.