Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXXXIII

Nige-ntruna fără stele
Doar cu frunze-n van certate,
Certăreţe, clipe grele
Mă apasă peste poate.

încă un gând,
un poem
sau cum s-o numi zădărnicia asta
pătată de cuvinte.

Prima fericire
Mângâiere-n viață,
Prima ei privire
Dată drept povață...

Cercurile lui Dante.

Pentru fiecare lipsă a virtuţii, răsplata vieţii de apoi,
pedeapsă e, într-o ferocitate de "nevoi",

E primăvară, prieteni, e primăvară!
Toată câmpia zâmbeşte de-atâta verde;
Caisul din livadă, floarea-şi cerne,
Rândunelele se-ngână prima oară.

Prins de geamul casei mele șade-un fluture de ceară
I s-a scurs întreaga viață într-o zi de primăvară
Și l-au petrecut în taină două adieri de vânt
O zambilă despletită și un guguștiuc flămând..

Se tem cocorii de-orizonturi drepte,
Se tem copiii de un zmeu înalt,
Se tem părinţii. Cine să-i aştepte,
Cu mâna-ntinsă către celălalt?