Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LXV

Se scutură de lacrimi bătrânii tei pe alei
Zadarnic aşteptară să audă paşii ei.
Trecut-au zile întregi de chipul nu-şi arată
Pierdută-n amintiri povară grea ea poartă.

Riduri de toamnă


Penelul timpului necruţător

Plouă molcom peste case,
Peste pomi stingheri și goi,
Peste visele frumoase,
Plouă peste amândoi.

Bate toaca lung în gând...
Frunze-lănci de salcie
N-aş mai vrea s-ascult nicicând,
Tristeţea e vie,

ştiu că
nu voi mai fi niciodată
ceea ce am fost dar
azi

umbră de pasăre cu aripi frânte ,
corbii plutesc în pântecul unei clipe
eterne pentru tine,
într-o picătură de sânge

sunt mai bătrân
decât tine mamă
rezem anii de crucea
căpătâiului tău

Plouă afară cum plouă în mine,
Gândul meu negru de-un tunet se ţine,
Mâna sticleşte în fulger, pe-obraz,
Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.

Carmen Patriae


Despre ţară azi nu mai cântă nimeni

Îți culeg zâmbetul ca pe o
floare rară și-l ocrotesc în
căușul palmelor.

Claxonează noaptea pe şosele bătrâne,
ceaţa înlăcrimată e ocărâtă de toţi;
oraşu-i bolnav de sihăstrii păgâne
şi iarna-i pornită şi trasă pe roţi.

Din alte lumi și timpuri sau, poate, dintr-un vis,
Te-ai avântat spre oameni prin porți ce s-au deschis,
Lăsându-ți libertatea o viață de-a trăi
Alături de acela pe care-l vei iubi.

Mă dor cuvintele nescrise
Pe drumul vieții prescrise
Cu o iubire ce moare
Plângând pe altarul

Stau în fotoliul meu de rǎchitǎ, în iarba înaltǎ,
lîngǎ malul cu papurǎ şi stuf al lacului, în grǎdina cu chioşc.
Nu fac nimic, nu gîndesc la nimic, pur şi simplu mǎ las

SOLDAŢILOR

Am fost în luptă pentru voi
Şi frig şi foame-am îndurat.

Necredinţa...

Mai simt prin amintirile trecute ieri,
Parfumul necredinței-nșelător.