O fetita-garofita,
Ochii ei, doua masline
Asezate pe tipsia
Unui suflet prea curat.
Sufletul meu l-am dedicat
Tie,
Dar tu,
Ca o precupeata,
Au murit copacii de foame si de sete,
Li s-au ridicat radacinile-n sus,
Dorind sa isi vada frumoasele plete,
Vestede frunze rasarite-n apus.
Liberi de-am fi, ne-am crede intelesi?
Sau ce ganditi despre aceasta slova?
Ei vor ramane, pururi, ai legilor alesi,
Deloc folositori, dar foarte buni de vorba!
Lasati-ma sa plang!
Eram uin nou-nascut
Care forta intrarea in lume
Motto: <Astazi e acel "maine" de care te temeai ieri>
Mark Twain
Un timp care vine
Orasul acesta va ramane de-a pururi
Primul cuvant scris
In Cartea Independentei
Ca o uvertura a istoriei,
A coborat peste oglinzile lumii
Lumina din tara limbii mele
Si au orbit, puzderii, oglinzile lumii
Pe veci datoare silabelor mele.
Copacul de la drum
E prea batran,
Ii cad frunzele galbene
Duium
"Au murit in aer pasarile, au murit
si zborul lor a ramas sa zboare singur"
Gabriel Gafita