Te-am căutat prin doruri nevăzute
Să te-mpletesc pe stele-n miazănoapte,
Ca-n panoplia viselor pierdute
Să te aşez în lacrima din noapte.
Totul s-a frânt şi-n vânt s-a spulberat...
Iubirea noastră parcă-i o himeră,
Închis în ploi, de visuri secerat
La fericiri nici cerul nu mai speră.
În timpul meu s-a instalat durerea,
Se zbuciumă în întrebări deşarte
Stoluri de fulgi mi-au împânzit vederea
Şi nu percep cum visul ne desparte.
Copacii dorm pe ochii tăi de toamnă
E prea târziu sau poate prea devreme,
Dar somnul lor, la evadări mă-ndeamnă
Ca să mă pierd de fiara din blesteme.
Ecoul versului prin nopţi mă poartă
Cu ochii-ncărunţiţi de aşteptare,
Povestea mea s-a sinucis şi-i moartă
Şi-aşteaptă-acum coroane şi uitare.
15.09.2018
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ina M.
Impresionante versuri! Mulţumesc mult! Respect!
Stefan Doroftei-Doimaneanu (autor)
luni, 24 septembrie 2018
Povestea ta e una de iubire...
E vremea să îți vii iute-n simțire,
A fost și nu mai este dar fi sigur
Că va veni o vreme când tu singur
Ai să-nțelegi că fiece sfârșit
Își are începutul mult dorit.
Inimă care-ai iubit, răbdare...
Vei fi din nou pe-a dragostei cărare!
Ina M.
duminică, 23 septembrie 2018