Magia zâmbetului tău
Îmi face bine dar și rău...
Ce să- înțeleg când îmi zâmbești?
Că vrei să- mi spui din nou povești?
Sau poate vrei să stăm cuminți,
Cât cafeluțele fierbinți
Împrăștie aroma lor
În încăpere, în fuior...
Hai, spune ce a pregătit
Zâmbetul tău mereu grăbit
Să se deschidă într - o poveste?
Și ochii tăi îmi dau de veste
Că nu mai poți fără să- mi zici
Ce ai aflat...Dar să nu strici
Plăcerea de a savura
Cafeaua caldă...Ai spera
Ca peste douăzeci de ani
În ale tale slabe mâini
Să ții o ceașcă cu cafea?
Vai, cum pot să fiu rea?
Vei bea cafeaua peste ani...
Povestea nu cumva să-amâni
A- mi spune... Cafeaua rece
Așteaptă de la ora zece
Să mă trezească din visare.
Un dialog în monolog...
Spune povestea, chiar te rog!
vezi mai multe poezii de: Ina M.