Odată, o miresucă imaculată, cu multe flori brodată, pe numele ei Orhideea, a ajuns să locuiască la fereastra unei camere de apartament, la etajul zece. A rămas[...]
Viață încetată, mai vină o dată, prin ani și religii, orgii reînvie, vestigii!
Dl M. Sadoveanu, directorul Teatrului Naţional, deschide stagiunea, în sara de 18 octombrie, printr-o cuvântare festivă despre Caragiale... D-sa evocă în câteva[...]
Despre Iosif s-a spus la început că face parte din şcoala lui Coşbuc. Şi de atunci aşa a rămas. El a fost definitiv categorisit în conştiinţa publicului, după[...]
Vacanța de Crăciun se anunță tristă pentru mine, ca printre străini. Priveam cărțile în care trebuia să uit singuratatea sau farmecul acestor sărbători de[...]
La scară, zurgălăii zuruiau... și ningea. În noapte, satul era ascuns; un ecou moale, și ninsoarea se desfăcea mare și liniștit. Lăsam petrecerea în plinul ei,[...]
Un copac cu frunzișul uscat, smuncit de vânt; un porc în spate cu un corb; un bordei cu un geam lipit în lut; un maidan; un râu răsfirat ca niște degete nervoase[...]
Moartea trecea, eu, cățel, după ea; oase arunca, gura mea știrbă nu le putea mânca;
Dacă ar fi să fiu în momentul când, vizionând un meci de fotbal, am fost întrebat: -Cu cine ții? am răspuns:- Cu negrii.
Am încercat odată şi eu o maximă latinească pe înţelesul tuturor, după modelul celor rămase din antichitatea clasică. Două ceasuri mi-am bătut capul. Degeaba![...]
... de săpun; umflat să-ți trăiești clipa, să-ți rupi aripa și soarelui să te rogi în cenușă să te termine.
Căutați edițiile princeps! în era copiatoarelor, greșeala depășește măsura erorilor.
Pe povârnișul dealului îngerii își răsucesc veșmintele de lână prin ierburile de oțel și smaragd.
Opera lui Hölderlin nu poate fi încadrată în epocile isto-riei literare chiar dacă fiind unul dintre cel mai im-portanți poeți germani din perioadele clasicismului[...]
Vine-mi să aduc venin, în vine ce n-au vin, străin, nu mă doare omenescul , nu înțeleg nefirescul!