M-am rătăcit în vise înaripate,
ascunse-n vâticușuri de vânt,
simțind căldura trupului tău,
ca un nisip fin,
iar steaua norocoasă pe care zburam
mă ridica spre soarele
ce răsare și apune zi de zi
și alunecam pe nisipurile mișcătoare,
cu sensibilitatea noastră
plină de nostalgie
atunci când îmi priveai chipul cu duioșie,
iar ochii mei erau în lacrimi de bucurie,
rătăcind în sufletul tău fierbinte,
peste inima mea-n durerea ascunsă-n amintiri triste,
apoi trezită de raze luminoase,
te cautam lângă mine,
simțind încă căldura ta,
dar visul s-a terminat
și tu ai plecat pe cărări cunoscute,
căutând arome de iubire pentru mine.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.