Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXLVIII

Vine peste dealuri, văi, câmpii...
Pictată-n culori dulci-arămii,
Anotimp de belșug și de rapsodii,
Coboară, discret, toamna peste vii.

Zori

E târziu, dragul meu!
Deschide ochii,

Prin fereastră Caru Mare,
Strălucește în oglindă,
Ceru-ntreg e-o lume care
În neliniști mă scufundă.

Cu cartea-n mână, prin lume am plecat,
Ca un țăran destoinic,pe câmp la semănat,
Din casa părintească ce m-a văzut mergând,
Cât imi creștea aripa, cuvânt după cuvânt.

Cioc, cioc, cioc...
Ciocănitoarea dă din cioc
Este o ciocănitoare ca toate
Ciocănitoarele...

Artemis, Bendis, Diana:
- Opriți-vă goana!

Poem tatuat pe piele


Te-ai dezbrăcat de gânduri... de idei

Ramuri calde se întind
Către soarele fierbinte
Și le cresc muguri pe rând,
Razele vor să -i alinte

păpuși cu mască
jucării la post-restant
frecvență zero

Când marea-ți va îngenunchia asemeni unui cavaler
Sub tălpi de nisip cu miros de scoici
Îți va aduce ecou de păsări marine
Și-ți va cânta o melodie pudrată cu praf de tânguire.

Am atentat la linistea comună
când prin lucernă rătăceau prigorii,
cu gândurile încrustate-n lună
am pus în vers simțiri contradictorii.

Darul orfic mi-e destin,
Vitejia cea din slove - scut al paginii divin !
Și în tot acest popas, te așează și veghează
Cum noaptea scrisului dă glas,

îmi îndrept privirea spre marea de jad
să mai simt o briză dincotro vine
parc-aș fi îngropat între ceruri și iad
și oceanul îl trag peste mine

M-am rătăcit în vise înaripate,
ascunse-n vâticușuri de vânt,
simțind căldura trupului tău,
ca un nisip fin,

Valuri sălbatice, vaierul morții,
Barca-nghițită de apele reci,
Zbateri și spaimă, cărările sorții,
Mâini salvatoare. “Era să te-neci!”