Răsăritul îl ştiu,
cardinal, stacojiu,
arme spânzurate de sânge
şi păsări catapultate
« Ursu Marian Florentin »
De ziua ta poezie
In zi de primăvară cu soare și verdeață,
Purtat de frumusețea naturii ce învie,
« Evoescu Ion Mihai »
Când iarna-i pe sfârșite și pentru prima oară
De sub zăpadă-apare întâiul ghiocel,
E semn că ne așteaptă o nouă primăvară,
Un anotimp al vieții cu forme fel de fel.
« Evoescu Ion Mihai »
Însângerații ghiocei răzbesc din iarna bolii noastre,
Se nasc în gânduri clopoței ce- anunță- ngrijorări terestre.
Imaculata inocență uită- n anii ce- au trecut
E pusă- n colt, la penitență, ne mai fiind omului scut.
« Ina M. »
Secundele se strâng în orele din noapte,
E liniște și totuși la ușă se- aud șoapte
Căci amintiri străbat prin timpul comprimat
Și generații- aud istorii...n- au uitat
« Ina M. »
Câți oare peste ani?
...
Cu privirile pierdute-n depărtare,
Atâtea mame așteaptă în pridvor
« Nicu Hăloiu »
Care-s morții, care-s viii?!
(Bătălia de la Oarba de Mureș - Katynul românesc)
Tu cu cin' te lupți Ioane,
« Bogdan Boitan »
”Rănile soldaților învingători”
...
Doar soldații sunt cei care luptă,
Doar soldații sunt cei care mor,
« Nicu Hăloiu »
Așteptând salvarea se înfâptui un miracol...
Nici o pușcă nu ne mai punea în pericol,
Digul mării cedă sub obuzele inamicului
Și sensul de- a fi se pierdu în apele nimicului.
« Ina M. »
De ce e ceru-așa de jos?
...
De ce e ceru-așa de jos?
Și eu de ce-s așa de sus?
« Nicu Hăloiu »