În lumea mea, de gânduri mărginită,
Vorbesc o limbă ce nu e vorbită
De cei mai mulţi din lumea asta largă
Care după himere o viaţă aleargă.
În lumea mea doar sufletul respiră
Şi inima în ritmul ei inspiră
Parfumul şi culoarea din iubire
Iar ochii sunt ferestre în visare.
Aici mi-e bine şi mă-nchid în lumea
Pe care am creat-o fiindcă vremea
Pe care-o simt de câtva timp încoace
Mă-ndreaptă la adăpostul plin de pace.
Din când în când prin ochii cu ferestre
Privesc la frământările terestre,
Iubirea din-năuntru luminează
Şi gândul în speranţă se-ancorează...
Nu poate fi o lume aşa de veche
Sortită să-şi găsească-n rău pereche!
Limba ce trebuie din nou vorbită
Din inimă, cu sufletul rostită,
Este iubirea...dar a fost uitată!
Să învăţăm deci iarăşi alfabetul
Şi să descoperim în noi poetul
Care ne pune în priviri visare,
În suflet şi în inimă iubire,
Pământul să respire fericire!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc, Ştefan! E nevoie de iubire...aceasta e calea spre fericire! Cu drag,
Ina M. (autor)
vineri, 26 august 2016
Frumoasă pledoarie pentru iubire în general !
Minunate versuri !
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 26 august 2016