Într-un periplu zbuciumat
prin existența relativă,
doar amintiri am adunat
cu iz de dragoste fictivă.
Speranțele-nflorind pe ram,
un ram al deznădejdii crunte,
mi-au dat un labirint infam
al fanteziilor mărunte.
Timpul închis accidental
într-o clepsidră inutilă,
mai scoate câte-un vis letal
dintr-o secundă volatilă.
Am sufletul captiv în nori,
mă spăl cu soarele pe față
și inventez noi sărbători
smulgând din noapte-o dimineață.
Tot mai cromatic visul meu
mă fierbe-n samovarul vieții,
din iad mă uit la Dumnezeu
cu nostalgia tinereții!
Adina V.
09.05.2017
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Încântată de vibrație, Ina :)
Frumoasele tale versuri sunt un dar minunat!
Cu drag! :)
Adina Speranta (autor)
miercuri, 24 mai 2017
Privești în urmă și te-ntrebi
De ce o viață-ntreagă fierbi
În clipa scursă-n univers...
Poate parfumul dintr-un vers
Îți va răspunde împăcat:
"Ai cheia! Să deschizi lăcat
Ce-a-nchis frumosul în păcat!!"
Reușite versuri...mă regăsesc și eu în ele! Felicitări, Adina!
Ina M.
marți, 23 mai 2017
Mulțumesc, Florian :)
Mă bucur să te regăsesc, drag prieten. Parcă am venit acasă dintr-o lungă călătorie :)
Cu drag :)
Adina Speranta (autor)
duminică, 21 mai 2017
Un gand cutezator al acceptarii deznadejdii si nu un strigat venit dintr-o disperare deznadajduita (lucrul asta mi-a placut mult, pentru ca stiu cat de subtila este diferenta si cat de usor e, in acest punct, sa o dai dintr-una-n alta...)
Am citit cu placere!
florianruse
duminică, 21 mai 2017