Tu ești salcia de veghe peste râu-mi prea-n vâltoare,
Ori ești grija din oglinda ce-ți arăt zâmbind spre soare.
Aplecată,prea smerită nu cutezi a privi cerul,
Vrei să-mi faci curgerea lină, vrei să-i descâlcești misterul...
Te -arcuiești ca o cupolă, mă săruți uitând de tine,
Rădăcinile te mustră că riști să te-neci în mine.
Cărăruie-mi faci din frunze, călăuze pentr-un drum
Când pot fi vână secată, iar tu scândură ori scrum...
De-ai să lași lacrimi să curgă când mi-e albia prea strâmtă,
În vârtejuri am să strig tot ce-adâncul meu frământă!
Tu ești muza-mi despletită când tânjesc spre veșnicie,
Ce cosița înmuindu-și, mă scaldă-n zburdălnicie...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.