Privirea sus la ceruri totdeauna
Nu asculta de șoapta celui rău'
El vrea ca să te duca cu minciuna
Să nu mai crezi ,când cazi,că ești al Meu.
O nuia este suferința
Când ai nesocotit credința,
.Domnul Vieții nu te lasă
Pe drum pusiu departe de casă.
Privirea sus!Nu lua în seamă
Atacul leilor din jur;
Al vieții Tată te tot chiama
În cerul infinit și pur.
Vegherea și iubirea cu focul cel dintăi
Păstrează-le copile mereu la căpătai.
Căci va veni Pastorul când noaptea e în toi
Să ia cu El acasă turma de miei și oi.
Pentru sufletul cernit
Care-i de păcat mânjit
Domnul Isus a murit
Ca să-l facă fericit.
Pe mine nu mă-ncantă pornirile terestre
Ce țin legați în lanțuri făpturile ce mor;
Zăresc deschise-n ceruri divinele ferestre
Prin care cine intră deja-i nemuritor
Ești rânduit la suferință
Să ți se-ncerce-a ta credință
Mult nu mai e,știi asta bine
Și voi veni din nou la tine,
Iubi-te-voi așa cum sunt
Mântuitorul meu;
Cât voi trăi pe-acest pământ
Îți voi sluji mereu.
Puternice duhuri te-au luat în primire
De dragostea ta profitând
Acum când aproape e marea venire
În slavă a Mirelui Sfânt.
Nu vezi un pom,nu vezi un ochi de apă
Doar cerul sus,mari de nisipuri jos
De sete,visul ofilit se crapă
Nu-i drum de-ntors,e ochiul somnoros.